Wednesday, 14 May 2008

Confuz

Ajungi acasa si esti deja obosit. Te-ai culcat tarziu zilele astea, ai pierdut vremea ca de obicei. Ai de gand se te maturizezi? Si totusi iti vezi de treaba, nu chiulesti, citesti, rasfoiesti...Dar ai ajuns si tu la acel punct. Am experimentat deja. Va trece si la tine. Dar pana atunci...Intri in camera ta: haos!! Haine lasate pe pat, carti si caiete imprastiate pe jos, laptopul deschis, cd-urile cu muzica rasfirate pe etajera, praf pe mobila...da stiu, nu ai timp sa faci curat...si esti tot timpul obosit. Cunoastem deja scuzele. Arunci geanta pe jos, te schimbi in haine de casa...A trecut jumatate de ora. Stai si navighezi pe net. Nu ai altceva mai bun de facut? "Ba da! Dar nu pot! Pur si simplu nu pot! Si nu ma lua cu faza ca nu exista nu pot, ci doar nu vreau! Chiar nu pot, si cu asta basta!" Navighezi mai departe pe net, asculti muzica! Simti cum somnul iti joaca feste, te lupti cu el pentru ca nu vrei sa te culci. Nu e timp pentru asa ceva! Ai de invatat si te gandesti ca ar trebui sa te pui pe treaba. Biroul: carti, caiete, folii, pixuri, ceasul de mana, sticla de apa, codite de mere, calendarul, ceasca de cafea, vitaminele C...Incepi si cauti un document, la inceput cu miscari lenese, apoi tot mai rapide, in final simti cum ti se mareste pulsul. Nu gasesti nimic. Muti lucrurile dintr-o parte in alta si din nou inapoi, deschizi toate sertarele, te uiti in dulap, verifici in geanta..nimic...O iei de la capat, dar te opresti brusc, pentru ca nimic nu e cum ai lasat. Cartile s-au mutat, caietele au disparut, calendarul a cazut pe jos, ceasca de cafea e goala...Nu iti dai seama. Stiu! Si eu m-am intrebat cum e posibil asa ceva. Cand s-au intamplat toate? Stingi muzica, crezand ca vei gasi mai usor ceea ce cauti. Dimpotriva! Cu fiecare miscare a ta, se produce o schimbare. Incepi sa tremuri, sa ai lacrimi in ochi, rastorni ceasca de cafea. Noroc ca este goala. Nu mai bea atata! Te agita prea mult...si tu trebuie sa te calmezi. Te prinzi cu mainile de cap, obrajii iti iau foc si vrei sa zbieri, sa plangi, sa arunci cu obiectele din camera, dar nu poti...tata e alaturi, te va auzi sigur! Te uiti in oglinda. Nu te recunosti! "Cine sunt?...Cine esti tu?" Ai vrea sa se opresca totul, defintiv! Insa totul merge inainte, lucrurile se muta din loc, te scufunzi in propriul tau labirint. Te arunci pe covor si incepi sa plangi. Te calmezi...si te incurajezi singur. Crede-ma e cea mai buna solutie. Dupa ce te consideri pentru o ora buna o persoana incapabila si incompetenta, te lasi furat de ganduri. Dar sunt ganduri goale... Te ridici brusc, iti stergi lacrimile si incepi sa iti aduni lucrurile de pe birou...Acest episod eu l-as numi confuz. Stai linistit!...O sa mai apara...

No comments: