Saturday, 17 May 2008

Clar de luna

...Se lasase deja o racoare placuta, iar in aer domnea mireasma primaverii. Lumanari plutitoare de culoarea rosie dadeau viata apei si luminau drumul indragostitiilor, care se plimbau agale pe malul begai...Printre ei, tu...si eu...noi doi... "Ne plimbam si noi putin? Uite ce frumos e!" "Sigur ca da! Sa plecam in cautarea lumanarilor." Pornim si noi cu pasi lenesi, mana-n mana, ca doi copilasi, inspre lumina. Cu fiecare pas ce il facem, intunericul se aseaza asupra intregului oras, asa cum un rege batran se aseaza pe tronul sau. Langa noi...lumanarile pe apa, langa mine, lumina ce ma indruma, ce ma tine strans de mana si nu ma lasa sa ma pierd...Ma simt ca intr-un basm, iar noi parca am fi Hansel si Gretel, pierduti in padure, cautand drumul spre iesire. Eu nu vreau sa gasim acel drum ci sa ramanem in lumea de basm. Ma uit cu coada ochiului la el. "Nu ti se pare minunat?"(in gand). Ma saruta scurt si cu foc...am primit raspuns! Zambesc! Ne plimbam mai departe. "Ne asezam pe banca asta?" Nu-i raspund pentru ca il trag de brat si luam banca in stapanire. Pe cer, luna argintie se uita la noi. Ea are tot dreptul, pentru ca ne lumineaza chipurile si pentru ca si noi ne uitam la ea. E liniste, iar eu simt deodata cum somnul imi trece pe la gene, cum o oboseala de nedescris imi strapunge corpul. Imi sprijin capul de umarul lui, dar nu ma pot impotrivi...Lupt cu ochii mei, cu mana mea din mana lui, dar nu reusesc. Ochii mi se inchid, mana imi devine moale...Lumanarile se lasa in voia apei...eu ma las in voia lui...Stam asa, nemiscati. Pe cer, luna si mai argintie. "Crezi ca ne zambeste?" "Posilbil...nu-mi dau seama..." "Sau poate rade de noi?" "Cu siguranta nu! De ce-ar face asta?" "Nu stiu...poate e doar trista, ca e singura..." "Dar nu e singura deloc. Are foarte multi prieteni. Priveste cate stele sunt in jurul ei. Si in fiecare seara cate o stea ii spune o poveste..." Sunt prea obosita sa deschid acuma ochii. Si defapt nici nu vreau. Din nou liniste. Oare doarme si el? La ce se gandeste? Fredonez in gand o melodie de la Vama Veche. Ma poate auzi? Oare ce poveste asculta luna acuma? Sa fie povestea noastra? "Se vorbeste despre noi? Mi se pare ca luna ne priveste insistent... O noua imbratisare imi tine de cald...am primit raspuns... Nu stiu cat am stat asa, ghemuiti pe banca, uitandu-ne la luna. Dar stiu ca am calatorit mult, visand, intreband si primind de fiecare data un raspuns de la el...Dar la ce se gandea luna in acel moment... asta nu am aflat inca. Sa fi povestit cu stelele despre noi? Nici asta nu stiu...pentru ca la un moment dat, ne-am ridicat si mana-n mana, ca si Hansel si Gretel, am plecat mai departe...A fost povestea noastra?...Nu stiu... Il strang mai tare de mana, sa-l simt real. Ma bucur si ma uit la luna...ii zambesc si-i multumesc...basmul nu s-a terminat aici....

No comments: