Saturday, 17 May 2008

Invitatie la dans

Ora opt dimineata! E deja tarziu! Daca nu ma grabesc am sa ajung cu siguranta tarziu la ore. Imi pregatesc repede lucrurile, pun bateriile in aparatul foto, o ultima privirie in oglinda...si am incuiat usa ...E ora opt dimineata si deja soarele sta mandru pe cer si-si imprastie razele calde. Port o bluza rosie si urc in masina mea...tot rosie. Dau sa pornesc motorul si in acelasi timp privirea imi aluneca intr-o parte si ii zaresc la doar cativa metri de mine, cum jucausi ca focul se lasa in voia vantului. Sa fie culoarea lor de un rosu aprins ce ma face sa ezit? Ma uit la ceas, ma uit la ei...am sa intarziu....ce conteaza! Inchid motorul si cobor din masina. In ultima vreme obisnuiesc sa iau aparatul de fotografiat cu mine. Poate astfel, reusesc sa observ mai bine o particica din universul ce ne inconjoara. La ora opt dimineata, toata lumea doarme inca. Doar ei se misca in bataia vantului, care adie usor si parca ar dansa. Daca ma aplec mai mult, as putea chiar sa-i aud razand sau povestind de una alta. E ciudat cum in fiecare dimineata am trecut pe langa ei si cum niciodata nu m-am oprit sa-i admir. In schimb astazi imi par atata de puri, atata de gingasi, ca imi este si frica sa-i ating. Ma aplec mai mult si incerc sa imi fac loc printre ei. Nu sunt singurul musafiri. Un bondar mare si gras trece pe la fiecare dintre ei, soptindu-le ceva la "ureche". Ma primiti si pe mine in dansul vostru? Nu-i pot auzi, dar miscarile lor, care parca m-ar imbratisa ma imbie in ritualul lor. Cu bluza mea rosie...ma simt si eu ca ei. Imi pregatesc aparatul foto. Putin mai la dreapta, da asa, foarte bine! Si acum uitati-va la mine, zambiti va rog...da stiu soarele e foarte deranjant...dar aplecati-va putin sa se faca umbra...asa...perfect...si un ultim zambet va rog! Click! Multumesc! Gata, acuma ii voi avea mereu alaturi de mine si am sa-i pot admira de fiecare data cand mi se face dor de ei. Ce plina de egoism am putut sa fiu! Sa trec cu atata indiferenta pe langa ei, sa nu-mi dau seama cata energie imi poate oferi culoarea lor de un rosu aprins, cata veselie sa afla intre ei cand danseaza si cat de bine pot sa ma simt cand dansez si eu cu ei....! Dar acuma trebuie sa plec...La revedere, mi-a parut bine! Ma strecor usor afara, si strangand aparatul foto la piept, cu zambetul acela pe buze, a unei fetite care cunoaste un mare secret, parasesc ringul lor de dans...

No comments: