Tuesday, 29 July 2008

Cu lumea in balon...

Imi place sa ma intorc in lumea copilariei. Imi place sa cred ca inca mai fac parte din ea. Imi place sa ma bucur de acele clipe, sa rad in hohote si....sa fac balonase. Le faceam cu drag atunci, le fac cu si mai mare drag acuma. Rotunjimea si culoarea lor ma duce cu gandul la acele vremuri cand purtam doua codite impletite, cand alergam curajoasa pe trepte, cand ma urcam in ciresul bunicilor, cand ma murdaream pe toata fata cu inghetata, cand imi agatam hainele bune de lantul bicicletei, cand ma aruncam in iarba si cantam, crezand ca toata lumea este a mea. Balonasele ma trimit inapoi, imi deschid acea usita spre trecut, ma fac sa visez mai departe si sa cred ca inca sunt copil. Azi, cand mai fac balonase, ma cuprinde o altfel de emotie. Fiecare sentiment, fiecare dorinta, fiecare gand se ascunde intr-un balonas. Urmaresc cu ochii cat cepele care rezista mai mult, care se inalta spre nori, care ajunge mai departe....Vad cum unele se sparg...si odata cu ele se sparge ceva si in mine... Imi place totusi sa cred ca fiecare balonas detine un secret, ca in fiecare balonas se ascunde o picatura de speranta, ca fiecare balonas prezice un destin. Cele mici si nazdravane poarta cu ele fericirea si buna dispozitie. Cele mari si falnice imprastie in jur mandrie si demnitate. Au ceva aparte in miscarea lor. Plutesc cu o oarecare repeziciune sa ajunga undeva.... Imi place sa cred ca atunci cand balonasele se sparg , speranta imprastie mii si mii de picaturi....care cad de sus, dintre nori, pe pamant. Stropul iti atinge crestetul capului, iti mangaie obrazul, iti umezeste haina, iti racoreste sufletul.... Aparanet un joc banal si pueril imi place totusi sa fac balonase, sa ma reintorc la anii inocentei, sa ma bucur de fragilitatea lor, sa suflu cu speranta si sa impart cate un destin....

4 comments:

Mac-Mac said...

Printre felicitări şi satisfacţiile unui nou început nobil, îţi mărturisesc doar că aşteptam să revii şi pe suportul virtual! Unul pe care l-am ataşat mândru virtualului mai mult sau mai puţin personal! Sentimentul pe care îl descrii, cu timpul şi acum mai mult ca niciodată, va căpăta tot mai accentuat trăsătura unei nostalgii, a unei etape pe care o vei perfecţiona şi presăra cu aspecte noi şi alte "poze" de viaţa. Care, la rândul lor, vor deveni nostalgii. Frumoase nostalgii. Păstrează-ţi spiritul, dar nici nu slăbi ritmul...eşti pe drumul cel bun! Preţuire!

Gloria said...

Multumesc mult pentru urari :) E un sentiment placut cand cineva mai "rasfoieste" prin gandurile puse pe "hartie" si cand primesti incurajari :)

camir said...

Placerea de a ma intoarce in imaginile din copilarie o am si eu- paradis pierdut...

Mult succes cu blogul!

Gloria said...

@camir: Multumesc de comment si de incurajare. Sper sa reusesc sa imi mentin blogul. :)