Sunday, 26 October 2008

Tic-tac-poc-poc si tic-tic-tic

Tic-tac, tica-tac, tic-tac....intai in surdina, undeva departe. Dupa trei ture tic-tacul de vine tot mai tare, iar la a patra am deja senzatia ca este poc-poc, poc-poc. Incerc sa nu-l bag in seama, incerc sa cred ca doar imaginatia imi joaca feste, ca in urechi imi suna inca melodia ce am ascultat-o inainte de culcare. Dar este totusi insuportabil. Ma intorc de pe o parte pe alta, in speranta ca urechea dreapta e mai surda decat cea stanga. Dimpotriva, zgomotul devine tot mai pregnant si am senzatia ca imi numara bataile inimii, ca incearca sa imi depaseasca pulsul. Imi aduce mereu aminte ca pana si in somn, pana si in vis, timpul te prinde de pijama, te smulge din pat, te arunca afara in strada, ca mai tarziu sa te traga lenes de palton, sa te impinga pe scari in sus, obligandu-te sa iti pui din nou pijamaua pe tine. Dar oare el nu are niciodata nevoie de somn? Nu oboseste si nici nu este satul sa te urmareasca...este mai iute decat crezi, si nici macar prietena ta plapuma nu te mai poate ajuta. Tic-tac, tic-tac, poc-poc, poc-poc! Ma urmareste pana in mijlocul timpanului, imi spulbera orice incercare de a ma lasa in voia visului. Si pentru ca asta nu este destul, cateodata se gandeste sa-si aduca si amicul cu el, un compatriot in varianta mai mica, ce nu sta sprijinit de perete, ci este mereu in miscare pe mana, sau lucreaza "undercovered", sub bluza mea cu nasturi. Nu se poate asa! Daca mai incepi si tu cu tic-tic-tic-tic ajutandu-ti prietenul senior cu tic-tac-poc-poc nu am sa stiu niciodata ce inseamna liniste, ce inseamna sa ma scufund in somn. Am dat hotarata plapuma deoparte, m-am impiedicat de papucii de casa, dar asta nu m-a oprit sa-i iau pe cei doi de o ureche si de alta si sa-i inghesui in fundul dulapului, printre maldarul de haine, lasandu-i fara aer. Am inchis cu o satisfactie demonica usa dulapului si m-am bagat inapoi in pat. Na! Sa vad eu acuma cine va mai aude si cine va mai scoate pana maine dimineata de acolo! Dupa cateva minute....am adormit.

2 comments:

Hellene, tomata cu scufiţă said...

:) Eu n-am ceas in camera de foarte mult timp. Imi lipseste pentru ca niciodata nu stiu cat e, asta daca ma trezesc in toiul noptii. Daca ma mobilizez sa imi cumpar, cu siguranta o sa fie unul neticaibil. :P

Gloria said...

@hellene, tomata cu scufita: Sa stii ca sufar ca trebuie sa imi "inchid" ceasul in dulap si cateodata il uit o zi intreaga acolo. Dar mi-am propus sa imi cumpar un ceas cu lumina, evident fara ticait, pt ca si eu am tendinta cand ma trezesc noaptea sa ma uit cat este ceasul.