Saturday, 29 November 2008

De la mii de metri inaltime

Mi s-a intamlat deja de trei ori, in acelasi ambient, dupa aceeasi situatie: am lesinat la analize in bucatarie. Primele doua dati am lesinat in bucataria de la bloc, ultima oara in bucataria de la casa. Prima oara pentru ca eram prea slaba, a doua oara pentru ca m-am speriat de moarte cand am vazut-o pe mami indreptandu-se cu acu inspre venele mele...ultima oara nu-mi explic nici eu de ce. Nu mi-a fost frica, am urmarit atenta toata procedura si am mai si stat cateva minute cu mami la povesti. Tin minte ca am spus "mi s-a facut rau"....m-am trezit dupa o "eternitate" in bratele mamei. DE fiecare data am simtit acelasi lucru: ca sunt intr-un rollercoster sau cum s-o mai chema, un trenulet ce merge cu mare viteza, ce ma rupe de lume. Lumini, tipete, umbre miscatoare, cateva fete pe care cred sa le recunosc, o melodie scartaitoare...si totul este in asa o viteaza, ca nu am timp sa ma prind de nimic...simt doar un gol, un gol imens. Ma trezesc scaldata in lacrimi. Plang isteric si nu stiu de ce. De fiecare data mama ma tine strans in brate, imi sprijina capul si imi spune sa ma linistesc. Ma intreaba de ce plang, dar nu stiu ce sa-i raspund. Nici eu nu stiu de ce. Este o senzatie total neplacuta, parca am fosr aruncata de la mii de metri inaltime...aruncata, dar prinsa totusi de fiecare data...

No comments: