Wednesday, 19 November 2008

Viata din metrou

Cand circul cu metroul, incerc pe cat posibil sa prind un loc in directia de mers. Stiu ca nu am ce admira pe geam, ca peisajul este o singura imensa pata neagra, dar nu imi place sa ma deplasez cu spatele. Am senzatia ca nu stiu in ce directie sa o iau, ca nu am nici o tinta si parca astept sa mi se intample ceva. Ma pun astfel in directia de mers, sprijin capul de geam si privesc "afara" in gol, in negru, in nimic, in necunoscut. Mi se pare ca asa arata si viata mea...un mare necunoscut, o balta neagra si fara lumina, deasupra careia doar un vant sufla cu putere, iar o singura aplecare pe "geam" ar fi fatala....Nu stiu unde ma duc, nu stiu ce ma asteapta. Incerc sa privesc mai atent, dar tot ce pot vedea este chipul meu oglindit in geam. Ce chip deformat, ce chip obosit, niste ochi cautand mereu....Ma asez in directia de mers pentru ca asa imi este viata. Nu pot deslusi nimic uitandu-ma pe geam....dar stiu, ca orice as intrezari, orice s-ar ivi in fata mea, drumul meu merge tot inainte....Circul des cu metroul!

No comments: