Wednesday, 24 December 2008

Si atunci...dar si acuma!

Ho ho ho, clinchete de zurgalai, intrebari "cine o fi?", miros de cozonaci si sarmale, semineul duduind de caldura, un usor curent de aer cald cand.....cand Mosul a intrat pe usa. De data aceasta nu a mai trebuit sa imi invat o poezie de cu zile in urma, nu am mai incercat sa patrund in privirea Mosului, sa descopar cine se ascunde sub gluga aceea rosie, cine se afla in spatele acelei voci usor fortate...Astazi am fost un simplu spectator si am urmarit cu mare drag cum Mosul impartea cadourile pentru cei mici, pentru verisorii mei care si-au invatat constiinciosi poezia sau au cantat colinde. Si totusi am fost si eu trasa in acest carusel, Mosul mi-a rostit si mie numele, mi-a inmanat si mie un cadou si pentru ca nu m-am pregatit cu o poezie, Mosul s-a multumit si cu o pirueta. Ma bucur ca a venit, chiar daca stiu intregul adevar, chiar daca de cativa ani buni incoace, visul ca acest mos cu sacul incarcat, cu barba alba, cu vocea ragusita si cu ghetele ude din cauza zapezii, s-a spulberat....sau mai bine zis, a ramas undeva bine ascuns in mine, intr-o camaruta, unde intru odata pe an, de Craciun....Anul acesta Mosul a venit pentru prima oara, de cand visul si amintirile mele sunt bine puse deoparte. Anul acesata doar am fotografiat clipa, dar am calatorit si inapoi in timp. Mi-am dat seama ca oricum ar fi Craciunul iti intra in casa, te invaluie cu ganduri bune, te imbata cu mirosurile dulci de cozonaci si incearca sa-ti patrunda pana adanc in suflet.....

No comments: