Tuesday, 27 January 2009

Aer

Ai tras ruloul de la geam pana jos, sa nu intre nici o farama din lumina felinarelor de afara. Ai sters orice urma de lumina si de zgomot din camera, ai decis sa nu pui ceasul sa sune, ai decis ca in seara asta dormi adanc, mult, patrunzator. Ti-ai acoperit intregul corp cu doua paturi pentru ca iti este frig, te-ai intors inspre perete, ti-ai scufundat fata arzanda in perna. Crezi ca daca numeri pana la 10 ai si adormit. Fals! Simti acea arsura cu fiecare respiratie de-a ta, simti acea ameteala chiar daca stai intins, simti o durere in ligamente, iar corpul nu te mai asculta. Esti molesit, obosit si auzi mai departe niste sunete, un zumzet, undeva in strafundul tau, in capul tau. Este mai degraba o presiune, sau o menghina in care iti este prinsa intreaga podoapa capilara. Incepi sa te gandesti la ce mai ai de facut, la ce nu ai reusit sa realizezi pana acuma. Dar pana si gandurile astea filozofice despre viata nu-si pot continua fluxul obisnuit, pentru ca febra se face simtita. Te zbati si te agiti in pat, arunci paturile deoparte pentru ca incepi sa transpiri. Frig si cald...cald si frig....impreuna....sufocante. Inghiti in sec, ai vrea sa bei multa apa, apa rece, cu gheata, te vezi calare pe o camila, in desert. Ai vrea sa mergi la acel izvor, cat mai repede, sa te ineci in apa, dar stii ca atunci cand tu vei ajunge la izvor, apa va disparea, se va evapora, si tu te afunzi inapoi in nisipul tau arzator....in desertul delirului propriu. Ai vrea sa strigi, dar ai gatul uscat, ai vrea sa simti racoarea vantului alinandu-ti obrajii, dar ei ard, si flacari ies din ei, iar lacrimile tale s-au transformat in jar, atatand si mai tare focul...Incepi sa respiri tot mai greu si incepi sa cauti in intuneric dupa....aer. Iti arunci bratele in sus, formezi o palnie din palmele tale, pe care o duci lacom la gura crezand ca in vazduhul camerei vei gasi hrana pentru pieptul tau. Puterile te lasa, respiratia ti se accelereaza consumand si ultima energie fizionomica ce pluteste deasupra ta...Cu restul de forta herculiana ce a zabovit candva in tine te ridici brusc din pat si incerci sa ajungi la poarta ce-ti deschide drumul spre viata. Ajungi la geam impiedicandu-te, impleticindu-ti picioarele, gafaind, ragusit. Te prinzi de maner ca si cum ai incerca sa te salvezi dintr-o cadere in prapastie. Simiti perlele de sudoare curgandu-ti siroaie pe coloana. Dar tu nu ai nevoie de apa si cu o ultima sfortare tragi cu toata puterea de maner in jos si simti dintr-o data o enorma usurare, o adevarata eliberare, pe care o lasi sa-ti deschida intregii pori, sa-ti curete mintea si organismul, sa-ti mangaie narile, sa pompeze suflu si viata in plamini. Te sprijini de perete, dar incepi sa aluneci usor....si te lasi in voia curentului ce ti-a intrat in camera, in voia frigului ce stinge lava de pe obrajii tai, in voia luptei pe care ai castigat-o...pentru ca in sfarsit....in sfarsit ai primit ce ai vrut atata de mult...ai primit aer...

No comments: