Friday, 30 January 2009

Dialog intre suflete

A trebuit sa ma uit cum isi face bagajele, cum isi aduna lucrurile din baie si din bucatarie, cum incearca sa-si organizeze lucrurile mai departe, sa intre in rucsac, sa fie totul cat mai compact si mai restrans. Pana in Australia e drum lung....Am stat 4 luni impreuna, timp in care pe zi ce trece am ajuns sa ne cunoastem mai bine, sa ne dam seama ca suntem pe aceeasi lungime de unda, sa radem, sa gatim, sa bem ceai, sa ne pregatim una alteia cafeaua. Cu ea, viata de camin a prins culoare, viata ca si studenta intr-un oras strain, chiar mai mult, intr-o alta tara, nu mi s-a mai parut atata de infricosatoare, nu mi s-a mai parut atata de greu de parcurs. A fost "my best neighbour next door", un suflet cald si plin de viata, o mana care ma tinea strans cand simteam ca alunec in jos, o imbratisare de incurajare atunci cand credeam ca nimic nu mai are rost. Ne pufnea rasul in acelasi timp si ne intelegeam din priviri. Ne placea la amandoua sa facem jogging si sa mancam dimineata iaurt de vanilie cu müsli. Ma ruga de fiecare data sa dau muzica mai tare, ca sa o aud peste cateva secunde fredonand, dansand, bucurandu-se pur si simplu de sunete, de ecou, de viata. Ne placea sa ne uitam seara la film impreuna si sa radem pana ne dadeau lacrimile de cat de penibil putea sa fie un personaj, de cat de absurda era cate o situatie. Venea si se uita cu mine la un serial, de care nici nu mai auzise...nu trebuia sa explic mult pentru ca intelegea din prima ce se petrecea. Ma facea sa zambesc de fiecare data cand o auzeam razand de una singura in camera, sau purtand discutii cu ea insasi. Ma distra atunci cand nu avea chef sa invete si cand iesea din 10 in 10 minute din camera sub pretextul ca isi face ceai. Ramaneam adesea in bucatarie, ca statuile in fata aragazului povestind ce ni s-a mai intamplat pe la faculta sau pur si simplu enervandu-ne ca din nou nu functioneaza plita. In magazinele Billa si Bipa (de la parter) eram deja cliente fidele si petreceam multa vreme incercand noul mascara sau noul dermatograf, mirosind lumanarile si exaltandu-ne zgomotos. As putea sa umplu multe pagini, scriind despre aceasta persoana deosebita, despre Anne, despre fata care din Sydney a aterizat tocmai aici, langa mine. Stand acuma singura imi dau seama ca am invatat de la ea sa incerc sa pretuiesc mai mult viata, sa ii zambesc de fiecare data cand vrea sa ma doboare, sa-i dau mana atunci cand vrea sa ma arunce intr-o parte, sa-i raspund plina de incredere si curaj. A trebuit sa o imbratisez azi pentru ultima oara, sa-i streg lacrimile de pe obraji si sa ne promitem una alteia ca vom merge mai departe si ca ne vom vedea cu siguranta, candva, undeva. Pana atunci ne vom intalni de fiecare data cand vom deschide usa catre suflet, catre lada cu amintiri. O amintire vie, ce va respira mult timp in mine...

5 comments:

kalliope said...

de-ar scrie si despre mine cineva in acest mod... eu unu am facut-o si continui sa o fac intr-un mod placut de a scrie unei persoane care "exista" in viata mea, in gandul meu... cat? nici eu nu mai stiu

kalliope said...

ti-am vazut pozele de pe flickr... exceptionale

Gloria said...

@kalliope: 1.Nu te opri din scris...si 2. Multumesc, sunt doar un simplu amator... :)

kalliope said...

Gloria: ai nume de glorie, de victorie, de maretie... esti tu asa de mareata precum numele tau? Stralucesti tu precum numele tau? Ai tu o slava asa de mare fata de Dumnezeu, precum numele tau?

... nu ma voi opri din scris, scriu de ceva vreme buna si imi prinde bine, practic ma linisteste cand scriu, cand citesc, cand privesc natura indiferent daca ii frig sau cald, ma linistesc cand sunt intr-o biblioteca si sunt inconjurat de sute de coperti...

Gloria said...

@kalliope: Din pacate nu. As spune mai degraba ca in mine exista sclipiri, artificii, incercari, mii de incercari si nu o constanta stralucire. Cateodata ma aflu in varf, insa de multe ori, mai am de urcat...Dar poate tocmai faptul ca nu renunt la acest urcus, fie ca zabovesc mai mult unde nu trebuie, ma face sa pot spune ca ma mandresc cu "gloria" ce o port in mine...

Ma bucur sa aud ca natura si jocul cuvintelor sunt hrana si pansament pentru sufletul tau! :)