Thursday, 5 February 2009

Intrebari fara raspuns

De cate mii de ori ti s-a spus "nu exista nu pot", poate ca "nu vrei" , "nu incerci", "nu accepti"...si as mai putea sa gasesc multe sinonime de genul acesta. Ei, bine! Poate ca asa este, poate ca nu vreau, nu incerc, nu accept si de accea nu ajung unde imi doresc, de accea lucrurile nu decurg asa cum as vrea eu. Si sunt sigura ca nu sunt singura persoana in situatia asta. Ce vreau eu sa stiu, este ce se afla dincolo de acest nu vreau, de ce a aparut, de ce continua sa apara, pe zi ce trece tot mai des, de ce nu ne putem lipsi de el? Pentru ca atunci cand nu poti demersul lucrurilor nu mai depind de tine, tu nu mai poti hotari si nici nu mai esti stapan pe unele actiuni. Nu poti, pentru ca nu iti sta in fire, pentru ca nu ai puterea necesara, pentru ca mai ai de invatat, pentru ca altcineva poate mai bine, pentru ca inca nu este momentul.....si multe alte lucruri. Un motiv, o piatra, un hop, se afla mereu in spatele acestui nu pot. Dar ce se ascunde dupa nu vreau? Acel nu vreau cand defapt nu stii cum sa incepi, cum sa mergi mai departe, cum sa te opresti, cum sa te ridici, cum sa spui nu. Nu stii pentru ca nimeni nu te-a invatat, nu stii pentru ca nimeni nu ti-a aratat, nu stii pentru ca in final nimeni nu-ti poate intra in strafundul inimii tale pentru a-ti masura bataia inimii, pentru a-ti calcula intensitatea sentimentelor, pentru a-ti cantari greutatea emotiilor si pentru ca nimeni nu poate intra in mintea ta, ca si cum ar deschide poarta spre o gradina, sa iti manipuleze mintea, sa jongleze cu ideile tale, sa-ti bandajeze anxietatile, sa-ti curme durerea, sa-ti opreasca furia, sa-ti indrume gandirea. Nimeni. Si cred ca sunt putini cei care cu adevarat isi dau seama cum ar putea ei insisi sa-si patrunda in suflet si in minte, cum ar putea ei insisi sa-si arate care este calea cea buna, care cea rea, sa citeasca din cartea vietii lor pentru a scrie poezie in inima si eseuri in gandire. Mi se pare cel mai complicat sa reusesti sa te descoperi pe tine insuti, sa iesi din tine si sa te privesti putin. Nu ai nevoie decat de o clipa, sa te analizezi si sa realizezi de ce nu vrei. Dar pana ajungi sa faci acest lucru maret, porti in tine o lupta intre doua verbe nu pot si nu vreau. O lupta in care un anume nu pot iti iese de fiecare data pe gura cand esti tras la raspundere, pe cand un anume nu vreau ramane undeva in spate, ratacind intre suflet si judecata, strigand cu putere pentru a se face auzit si lasandu-se lovit de propriul ecou...de ce....de ce....de ce.

5 comments:

kalliope said...

ai uitat de "nu stiu"... ca nu sti, nu inseamna ca nu sti! Sti ceva, dar nu tot... ii ca si cum ai spune: "cand esti singur, nu esti singur... dar cand esti prost, esti prost" Ai dreptate in tot ceea ce spui, dar eu cand zic "nu vreau" inseamna ca NU VREAU... tu ce vrei cel mai mult?

Iuly said...

De multe ori nu sti nici tu de ce nu vrei, sti doar ca nu vrei...degeaba incerci sa te intrebi de ce...
Foarte adevarat ce spui tu... ;))

Gloria said...

@kalliope: ma intreb, oare poti sa stii vreodata tot? Ce vreau eu cel mai mult? Este foarte usor de spus, dar greu de a fi inteles. Ma gandesc cateodata daca ar trebui sa vreau ceea ce "ar trebui" sau sa vreau acel ceva pentru ca o parte din mine vrea acest lucru...ahhh....aberez din nou si ma afund in cuvinte si idei...

@Iuly: Din pacate da, de multe ori este degeaba. Poate ar trebui in momente de genul acesta inchis pur si simplu capitolul cu "nu vreau"...

bubu said...

dragut:)

Gloria said...

@bubu: Multumesc.