Monday, 9 February 2009

Iubesc parfumul...

Luminile din oras au ramas aceleasi. Nu s-a schimbat nimic. Am senzatia ca fiecare persoana ce o vad pe strada imi este cunoscuta sau ca ne-am mai intalnit undeva, candva. Ador aerul din afara orasului. Este mai puternic, este mai proaspat. Noaptea domneste o anumita liniste, simti parfum de stele, iar insectele iti canta o melodie de bun venit. Aceeasi usa, aceeasi intrare. Acea mireasma cand deschid usa, de "bine ai ajuns". Inaintez putin, patrund in camera mea si cineva din interior imi sopteste "ce bine ca te-ai intors". Miroase a curat, miroase a pur, miroase a liniste. Obosita de la drumul lung si imbracata cu imbratisarile primite de la parinti, cu sarutarile pe obraji, ma arunc in patul meu, ma las in voia asternutului atata de proaspat, atata de fin. Alunec in vis si ma las leganata de toata bucuria ce ma invaluie, de sentimentele gata sa explodeze, de emotiile ce se ingramadesc in jurul meu, de zambetul ce imi acopera fata. Ce bine sa fii din nou aici! Iubesc parfumul de acasa...

3 comments:

kalliope said...

cat de profund scri, parca ti-as auzi glasul citindu-te.

Gloria said...

@kalliope: Multumesc. Nici nu stiu daca merit atata apreciere...

kalliope said...

nici eu nu merit sa-ti vorbesc asa... dar iti vorbesc