Tuesday, 3 February 2009

Pasii din nisip...

Nu stiu cum se intampla ca de fiecare data cand te vad, te afli in umbra, te vad neclar, te vad ca printr-o sticla mata. Stiu ca esti acolo, dar nu-ti pot deslusi conuturul trupului , marginea miscarilor tale. Te-am zarit de atata ori si de fiecare data te-ai evaporat, au fost acei ochi, care au stralucit scurt, care au fost pentru un moment lumina calauzitoare. Poate ca eu te fac sa dispari? Ai incercart sa te apropii de mine, ai incercat sa ma descoperi, asa cum cauti o scoica anume in nisip, asa cum incerci sa capturezi valurile marii in spatele ochilor...Dar eu? Eu nu m-am apropiat niciodata indeajuns, m-am lasat dusa de valuri, dar nu inspre mal. Eu in loc sa raspund cu un zambet, am intors doar privirea, in speranta ca ma vei urma, in speranta ca vei da nisipul deoparte si ca ma vei prinde de mana. Nu odata te-am vazut astfel in departare, nu odata drumurile noastre s-au intersectat, sau pasii ne-au dus in acelasi loc si nu o odata ai zabovit putin, crezand ca ma voi opri si eu, ca te voi privi direct in ochi, dandu-ti curaj, indemnandu-te....In schimb de multe ori eu m-am uitat la cer, cand trebuia sa privesc pamantul, am grabit pasii cand trebuia defapt sa incetinesc, am ramas ca o stana de piatra unde nu trebuia, am zambit cand tu deja ai plecat, mi-am scaldat picioarele in spuma marii cand trebuia sa vin in intampinarea ta si m-am ingropat mai adanc in nisip, cand trebuia sa ies pentru tine la suprafata....Mereu acelasi mers, acelasi trup, acelasi chip, neclar, sters, fara contur, mereu acea sclipire in ochii tai, acel felinar, pe care suflul meu il stinge...ramand doar urmele tale in nisipul ud si rece...

3 comments:

kalliope said...

daca-l vezi ca printr-o sticla mata... am ceva pentru tine, sa intri la mine in blog... o seara minunata sa ai inger al terrei

Gloria said...

@kalliope: Am avut o dimineata minunata citind ceea ce mi-ai scris tu si privind ceea ce am vrut eu sa spun.

kalliope said...

ma bucur sa citesc asta de pe buzele tale...