Friday, 29 May 2009

O raza de soare intr-un strop de ploaie

Dupa cateva zile bune la rand, de o caldura inabusitoare, aveai senzatia ca daca ne-am prinde toti de mana, am forma o impletitura din aluat, ce sta lenesa in cuptor pentru a se coace. Dar dupa atata stat la soare si caldura....ce-i trece cuptorului prin minte? Sa fie si el in pas cu moda, sa se ridice si el la nivelul amicilor sai, mai dotati, mai echipati. Rezultatul? In loc sa prinda impletitura culoare in cuptor, sa se rumeneasca si ea cum trebuie, ca din senin ne trezim stropiti cu apa, cand mai marunt, cand mai puternic, apa rece, grea la care dragul nostru cuptor, aflat in experimente cu noua tehnologie, mai adauga si o rafala puternica de vant. Vuiet, copaci prinzandu-se de mana, coroane imbratisate, frunze sarutandu-se, noi....desprinzandu-ne. In zadar ridicam privirea uracios si bombanim: "Ce-ai nene, nu ti-e bine? Lasa mai, taica tehnologia pentru generatia care se bronzeaza la razele laptopului. Ce ti-a trebuit taman acu' sa-ti dai fel si fel de aere, sa pufai zgomotos si sa ne scuipi in cap? Parca trebuia sa fie inceput de vara?!" Si uite asa din acea impletitura, ne desprindem rand, pe rand, ne rasfiram in mii de colturi ca si niste bucati de puzzle, iar cuptorul ne inchide usa-n nas, deschizand-o din timp in timp, pentru a ne necaji, pentru a ne da sperante, ca poate tot mai avem o sansa sa sfarsim saptamana impletiti. Eh....oricum nu ne potriveam nici care. Mie nu imi place macul, tie nu iti place nuca, tu vrei cozonac cu rahat, tu preferi un ceai fierbinte, domnul de langa tine nu suporta fumul de tigara, domnisoara de alaturi bea doar apa plata cu lamaie, vecinii de peste drum consuma doar cafea, iar Bobita, cainele din cartier, nu suporta caldura. Madame se intoarce inapoi in salonas unde isi termina de scris autobiografia, fetele brutarului isi reiau manichiura, domnul cu salopeta albastra incaseaza produsele, batranele se uita la telenovela, bunicul joaca table fumand agale din pipa. Din cuptor ne-am imprastiat in diferite locuri, unii inapoi in camere, altii la locul de munca, altii alergand si roind ca niste furnici in cautarea unui adopst. Eu in tramvai. De la facultate inspre camin. Gafai pentru ca am alergat sa prind tramvaiul. Sub brat incerc sa protejez cele 4 carti luate de la biblioteca. Parul imi este ciufulit din cauza vantului, iar unele fire rebele s-au lipit de frunte. Pe ochelari....mici bule de apa. Afara, nici intuneric, nici soare, in plina zi, insa ploua cu stropi mari si grei, de parca ar vrea sa te bata ca pe-un cui in perete. In tramvai, aceleasi fete neutre, fara nici o expresivitate. Necopti inca, neterminati parca....pai da normal, daca a innebunit cuptorul. Eu, nici vesela, dar nici trista, regretand soarele, dar nefiind suparata nici pe ploaie. Cel putin nu asa cum obisnuiam sa fiu inainte. In fata mea, un soi necunoscut mie de aluat. Unul ce contrasteaza clar cu peisajul. "Tu a cui esti?" in gandul meu. O dama, cu un par ondulat, inchis la culoare si plin de volum....Ochelari de soare, nepatati. O umbrela nefolosita inca langa ea. Un zambet constinuu pe fata. Priveste afara pe geam si zambeste. "Cui dom'le? Ploii??" Se uita in dreapta si zambeste. "Cui? Maicutei cu parul de culoarea graului?" Se uita in directia mea si zambeste. "Cui? Mie?" Cert este, ca pe o astfel de vreme ploiasa, cand soarele si caldura s-au gandit sa se retraga, fara noi, la o canasta, in spatele norilor, lasand cortina de ploaie sa cada peste scena....pe o astfel de vreme, o dama cu parul valvoi, cu ochelari de soare pe nas, si cu un zambet deschis pe fata s-a ratacit printre sute de masti, de aceeasi culoare, de acelasi soi, mici bucati necoapte.....Si totusi.....un cuptor cu irigatii....de ce n-ar fi bun?

No comments: