Sunday, 17 May 2009

Pe front...

Te simti abatut, fara vlaga, fara putere. Te-ai saturat de acelasi drum...facultate, camin, facultate, camin. Te-ai saturat de aceeasi rutina: notite, foi, carti, cursuri, rasfoit de pagini, subliniat, invatat, inchis ochii, uitat, oboseala, memorie slaba, mult volum, din nou notite, foi, carti, cursuri...Ajungi sa fii un om cu suflet de robot. Parca esti programat sa te scoli in fiecare zi la ora 8, sa iei acelasi mic dejun fara gust, sa te apuci din nou de organizat, de planuit, de inteles...Mai tarziu te trezesti in amfiteatru. Pe scena, un omulet agitat gesticuleaza puternic din maini, vorbeste neclar de parca ar avea prune in gura ("Mai tare mai nene sa auzim cu totii!!!). Cateodata imi vine sa ma scol si sa strig: Foloseste dom'le microfonul ala afurisit, ca nu a fost pus de decor pentru a-ti infrumuseta fata!!" Evident ca raman in banca mea, notez doua, trei cuvinte fara noima, imi sprijin capul in maini si ma lupt cu pleoapele-mi dornice sa se inchida la fiecare propozitie noua inceputa. Nici nu-ti dai seama cum, dar deodata iti pregatesti pranzul in cea mai mare scarba si nechef. Iti faci reprosuri ca din nou ai uitat sa cumperi una alta, credeai ca painea este inca proaspata, te enervezi ca din nou mananci doar o mixtura din ce-a ramas prin frigider, fara gust, fara miros, un bolovan in stomac, un terci nici cald, nici rece! Cu burta plina de "nimic" te asezi din nou pe scaun si ziua urmeaza cursul diminetii: notite, foi, carti, cursuri...Spre seara te ustura deja ochii, de la atata stat si culmea iti vine sa stai tot mai mult. Apatic, obosit, lipsit de chef, de viata, de estetic, te arunci in pat, aprinzi televizorul, si iti lasi mintea inundata de toate imbecilitatile ecranizate....Am deschis dupa aceea ochii, am cascat puternic, mi-am intins ligamentele cu toata puterea si bucuroasa am intampinat dimineata. Am coborat din pat si m-am dus direct in bucatarie. Mama pregatea cafeaua, iar tata astepta deja afara in racoarea primelor raze de soare. "Buna dimineata! Ai dormit bine?" Fac cativa pasi, imi tai o felie din cascavalul ce era pe masa si ..."Minunant! Am dormit butuc toata noaptea. Nu mancam?" Ne asezam toti trei pe terasa, asa in pijama si luam micul dejun. Delicios!!! Ador aceasta parte a zilei. Tot in pijama bem si cafeaua, unde trebuie sa mentionez ca doar aici are un gust minunat. In rest....am renuntat la boabele astea aromate. Apoi radem, facem planuri de viitor, clarificam unele aspecte, mai vars cate-o lacrima, ne mai ciondanim putin, ne imbratisam, primesc sarutari pe obraji si deodata ma incarc cu energie pozitiva, respir putere si eman fericire. Din toti porii imi iese acel spirit negru si apasator si deodata simt cum o anumita usurinta imi invadeaza corpul, imi scutura sufletul, imi resusciteaza mintea. Inspir adanc, imbrac buzele intr-un zambet sincer si cald si ma las purtata pe aripile vantului...Cat de bine este acasa! Ca si o razboinica impotriva destinului ce imi arunca adverasi in fata, ma indrept inarmata cu bucurie, optimism si curaj spre campul de lupta....(sursa foto aici).

6 comments:

Dulapul Vintage said...

Imi place foarte mult blogul tau!
Te-am adaugat in lista mea. Daca vrei viziteaza-ma si tu si adauga linkul meu.
Bafta!
"Dulapul Vintage":
http://ruxandravintage.blogspot.com/

Gloria said...

@Dulapul Vintage: Multumesc mult! Te-am pus la mine in dulap. :P

ivanuska said...

Eu tot la cafeaua de dimineaţă săvârşesc cele mai mari fapte de vitejie. Apoi, încurajat de biruinţă, lungesc cafeaua până spre seară, când vitejii prânzesc...

kalliope said...

ceea ce ai scris e ok, dar nu ma regasesc in primele randuri caci nu am stat in camin, nu am mancat acelasi mic dejun fara gust, etc. ... dar imi place esenta:D

Gloria said...

@ivanuska:He he...si asa biruinta tine pana seara.

@kalliope:Multumesc. Nici nu poti sa te regasesti cu adevarat in textul meu, cum nici eu nu ma pot regasi cu adevarat in textele altora (chiar daca noi sustinem ferm ca asa am simtit si noi, ca exact asa ni s-a intamplat si noua, etc). Insa esenta ai descoperit-o...si asta este suficient pt. a intelege ce se afla dincolo de simplul text.

ivanuska said...

Acum sunt la biruinţa din zorii zilei, da-mi mai pun un ibric, căci primele fapte de vitejie sunt pe terminate.