Thursday, 25 June 2009

Umbrela

Timp de trei zile, a plouat incontinuu...Auzind ploaia cum bate puternic in geam, mi-am adus aminte de poezia lui Bacovia Lacustra...."de-atatea nopti aud plouand". Dar sa-l lasam acuma pe Bacovia deoparte pentru ca nu vreau sa ma intristez si sa devin melancolica, doar pentru ca pamantul se simte extrem de deshidratat in ultima vreme si cere norilor litri intregi de apa. Plimbandu-ma pe strada, am observat ca atunci cand ploua majoritatea dintre noi avem ceva in comun: umbrela. Acel obicet ce ne apara de stropii de ploaie, ce ne da bataie de cap atunci cand sufla un vant mai puternic, ce ne protejeaza de privirile indiscrete...Pentru prima oara m-am uitat cu mai multa atentie la umbrelele din jurul meu, pentru prima oara ma gandeam cum un obiect atata de banal totusi, in general nesemnificativ, formeaza in jurul nostru un punct comun, ne aduce parca in acelasi cerc. Ploua, ne deschidem umbrela indata ce-am iesit sub cerul incarcat cu nori. Intram intr-o incapere, o inchidem, dar suntem obligati sa purtam cu noi aceasta povara, imbibata toata cu apa, lasand la fiecare stationare de cateva secunde, de-un "buna ziua", o mica balta in jurul nostru. Iar noi, chiar daca suntem toti facuti din aceeasi materie, suntem atata de diferiti. Cum s-ar zice: sunt oameni si oameni. De asemenea: sunt umbrele si umbrele. Ca niste ciupercute in miscare sau ca si niste fluturi colorati, umbrelele pe zi de ploaie, se inchid si se deschid. Umbrele mici sau mari, colorate sau sobre, cu modele sau neutre, cu maner de lemn sau de plastic, vechi, decolorate sau nou cumparate, de pe vremea bunicii sau ultra moderne, triste sau vesele, cocosate sau drepte, zambind sau incruntandu-se. Oameni si oameni....umbrele si umbrele. Oare spun acestea ceva despre noi, despre cei care le sustinem deasupra capului nostru? Si oare cine domina in acest duet? Noi, pentru ca o tinem in mana? Umbrela, pentru ca protejeaza ce avem mai de pret dupa suflet? Mare paguba ar fi, daca ploaia ne-ar inunda mintea, daca stropii reci de iarna, sau cei calzi de vara, ne-ar dizolva ratiunea....ca mai apoi sa coboare inspre inima, inghitind-o in adancurile oceanului din noi...Si totusi suntem peste 70% apa...Am incercat sa descifrez ce povesteste umbrela despre persoana care-o poarta. Urmarind umbrelele, am incercat sa patrund in interiorul oamenilor...Dar pana si banala umbrela reprezinta o bariera, o granita ce ne-o impunem fiecare din noi, ce ne protejeaza de exterior. Oameni in varsta si umbrele de copii, tinere imbujorate la fata si umbrele indoliate, barbati la sacou si umbrele strident colorate, femei si umbrelele bunicului, o rochie eleganta si-o umbrela rupta, un zambet senin si-o umbrela inchisa...Nu exista reguli, legi si nici definitii intre oameni si umbrela ce-o poarta cand ploua cu ei. Merg impreuna la plimbare, se sustin reciproc, dar sunt totusi doua poluri opuse. Odata rapusa ploaia de razele puternice de soare, cei doi, omul si umbrela, se despart, fara sa-si spuna vreun cuvant, sau o vorba buna. Ca doi straini, ce nu s-au cunoscut niciodata, pornesc in directii diferite, fara a intoarce privirea inapoi. Acelasi lucru se intampla de multe ori si intre oameni...la primul strop de ploaie ne cautam umbrela....(foto).

2 comments:

Vania said...

Nu ştiu pe unde-ai colindat, dar în Timişoara niciodată nu plouă îndeajuns...

Gloria said...

@Vania: Am scris despre "potopul" din Viena. :P