Monday, 30 November 2009

Neasteptat

Nu stii niciodata cand totul a luat sfarsit. Te izbeste ca o rafala de vant, te doboara ca un fulger. O milisecunda si deja nu mai respiri. De cele mai multe ori, stingerea este una brutala, una ce provoaca durere in sufletul celorlalti....Moartea nu a fost niciodata prea blanda....Nu l-am cunoscut chiar atata de bine, dar indeajuns incat sa stiu despre cine este vorba, sa-l recunosc pe holul facultatii, sau in amfiteatru. Infiintase un forum pe internet, care sa ne reuneasca pe noi, studentii de la medicina, unde sa putem lua legatura unii cu altii, unde sa ne prezentam si sa ne cunoastem mai bine. Aflase ca am studiat in Viena un an si mi-a scris indata, spunandu-mi ca si el a locuit pentru o buna bucata de timp in Graz. La balul bobocilor, am atins usor bratul unui baiat, indemnandu-l sa danseze mai energic, mai cu viata...Reactia lui s-a manifestat sub forma unei intrebari si anume daca am facut ceva cursuri de dans. I-am povestit cum am invatat sa dansez salsa si ceva dansuri latino. Imi raspunse ca si el a facut dansuri de societate. Am zambit, gandindu-ma ca el ar putea fi un viitor partener de dans, in caz ca ma voi inscrie din nou la niste cursuri. Eu am continuat sa dansez, el a continuat sa se "miste pasiv", cu o bere in mana pe ringul de dans. In drum spre casa imi dau brusc seama, ca baiatul cu care vorbisem la petrecere, este chiar baiatul cu care vorbisem scurt pe internet. Cel care locuise in Graz, cel care infiintase forumul. Privind inapoi realizam ca figura lui reala coincide cu imaginea de pe forum. Am pastrat secretul pentru mine, bucuroasa de descoperirea facuta, trista ca nu mi-am dat seama mai repede, in scurta noastra converstatie la petrecere. De atunci am stiut de fiecare data pe cine vad la facultate. In schimb, drumurile noastre nu s-au mai incrucisat si nu stiu daca el m-a mai recunoscut vreodata.....Si te smulge inapoi in pamant. Oare simti caderea in gol? Oare stii ce se intampla in acea secunda cu tine? A suferit? Astazi am aflat ca a murit acum o saptamana si ca astazi a avut loc inmormantarea. Vestea m-a impuns ca un fulger si nu mi-a dat liniste intreaga seara. Cum, el? Chiar daca nu cunosti aproape deloc o persoana, ajunge sa fi intrat macar o data in contact ca sa iti dai seama pe cine nu mai ai prin preajma de acum inainte. Si gandurile imi zboara departe si ma gandesc....moartea ar fi putut sa ne aleaga pe oricare dintre noi....asa cum suntem alesi la examene, asa cum suntem impartiti pe grupe...aleatoriu....Ar trebui sa-i fiu mai recunoscatoare vietii, ar trebui s-o iubesc cum trebuie...si tu ar trebui sa faci acest lucru...Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

2 comments:

STICKS said...

invata sa te bucuri de fiecare clipa, orice obstacol intalnit in drumul nostru e ca sa-l depasim si sa ne bucuram de tot ce am trait si nu se na intristam gandindu-ne la ce am pierdut.....

Gloria said...

@Sticks: Adevarat!