Tuesday, 24 November 2009

Ploaia

Cu toate ca am vazut ca este innorat afara, ca cerul s-a intunecat din senin si ca vantul se manifesta in toata salbaticia lui, am sperat ca voi reusi sa ma duc la cumparaturi (de alimente) fara sa fiu atinsa de vreun strop de ploaie. Sincera sa fiu, nu aveam chef sa car umbrela dupa mine. Mai ales la cumparaturi, te incurca de fiecare data. Umbrela uda; tu intri in magazin; daca nu ai unde sa o lasi (si mai bine nu, pentru ca o uiti) ai o povara in plus cand trebuie sa pui alimentele in cos, sa iti scoti portofelul din geanta...exceptand faptul ca isi lasa toti picurii de apa pe pantalonii tai. Deci m-am hotarat sa nu iau umbrela cu mine. Plec. Imi fac in liniste cumparaturile. Ma bucur sa nu fiu pentru cateva clipe cu nasul in cartea de anatomie. Ma bucur sa respir aerul proaspat de afara. Ma bucur sa ma strecor prin aglomeratia pietonala, sa privesc scurt in vitrine, sa intalnesc in treacat oameni necunoscuti. Ies din magazin. Afara...ploua torential. Pornesc hotarata inspre casa. Doar n-am de gand sa astept sa se potoleasca ploaia, cand ma despart maximal 10 minute de camera mea calda si uscata, cand ora pranzului se face simtita in stomac si cand purtam o sacosa grea pe umar. In pas rapid, incerc sa ma feresc totusi din loc in loc de stropii reci de ploaie. In mod ciudat imi dau seama ca imi place sa simt apa cerului curgandu-mi siroaie pe frunte si tample, innecandu-mi ochii, spalandu-mi parul. Ma cuprinse o senzatie ciudata. Ploaia de noiembrie este diferita fata de ploaia de vara. Si totusi atata de placuta. Nu ma mai feream. Lasam ploaia sa imi patrunda in mintea-mi ingandurata, sa imi reimprospateze sufletul. Daca n-ar fi fost anotimpul rece de toamna, m-as fi oprit din mers si m-as fi bucurat asemenea unui copac de apa ce-mi atinge radacinile. Am mers totusi mai departe, cu un zambet larg pe buze si poate avand si o grimasa mai ciudata, pentru ca cine rade prosteste cand afara ploua cu galeata, iar umbrela sta inchisa in casa...Din punct de vedere romantic ne-am dori ca in astfel de momente, de "planset" al cerului, sa ne tinem strans de bratul persoanei iubite, pentru a incapea amandoi sub umbrela...Din punct de vedere realist, urcam scarile inspre apartament pentru a face un dus cald si a-mi pregati masa de pranz....Stropii de fericire se evaporasera odata ce-am trecut pragul pe uscat...(poza)

2 comments:

Andrei S. said...

Adevărul este că există un motiv bine întemeiat, de fapt, mai multe, pentru care te simţeai atît de bine. Ploaia are un efect rejuvenativ asupra organismului uman prin ionii pozitivi care se eliberează în acest timp. Un al doilea motiv, ceva mai mistic, este acela ca în timp ce plouă ni se spală păcatele şi ne simţim mai liberi, mai uşori...

Ploaia este un fenomen al naturii cel puţin la fel de spectaculos ca răsăritul soarelui sau ca trăznetul fulgerului.

Numai bine.

Gloria said...

@Andrei S. : Imi doresc sa ma plimb mai des printr-o astfel de ploaie si sa am acelasi emotii...daca nu chiar mai intense...