Monday, 7 December 2009

Contrast

Cu toate ca am studiat deja un an, "stresiunea" de la medicina este cu totul alta decat "stresiunea" de la jurnalism. Acuma, scaunul de la birou mi-a devenit a doua casa, preluand "minunata" forma a posteriorului meu....sau poate o fi invers? Ca un mic robotel de bucatarie, sunt programata sa fac acelasi lucru: ora 8 suna ceasul, mic dejun, ma asez la birou, beau cafea intre timp, vine ora pranzului, ma culc maxim o ora si jumatate, ma trezesc, ma asez la birou, beau cafea intre timp, daca timpul preseaza si somnul imi joaca pe la gene sorb dintr-un energizant, trece de miezul noptii, ma arunc in pat, si imi propun sa ma scol mai devreme....degeaba, ceasul meu suna doar la 8....In perioada de "stresiune" mancarea nu mai are gust. Sa mananci acelasi lucru timp de 3-4 zile (in cazul meu salata cu carne de curcan), pentru ca nu ai timp de manevre a la Jamie Oliver devine ceva mai mult decat monoton pentru papilele mele gustative. O astfel de perioada te izoleaza, te tine inchis intre cei patru pereti....nici nu stii ce fiara salbatica se ascunde defapt in tine. Singura mea scapare este muzica...muzica plina de energie, plina de viata, care ma obliga pur si simplu sa ma mai scol de pe scaun si sa incep sa ma batai si sa ma zbengui prin camera, profitand de momentul de miscare. Corpul mi se dezamorteste, mintea se odihneste. Seara/noaptea daca mai am putere, ma arunc pe covor increcand sa imi reinvigorez exercitiile de pilates. Si totusi este comic. Situatia intreaga este comica. Cum stau si imi pregatesc cu o enorma bucurie aceeasi salata, care defapt nu-mi mai provoaca aceeasi placere ca la inceput. Ascult muzica si fredonez, salt de pe un picior pe celalat, jonglez cu rosile, flutur in aer cu frunzele de salata verde....Deodata aud la radio o melodie de Craciun, cu zurgalai. Privesc afara, o minunata raza de soare mangaie crengile uscate. Cat contrast. Si tocmai de accea zambesc...privesc biroul incarcat cu carti, caiete, creioane colorate, foi, privesc scaunul asa cum privesti un prieten vechi...gust din salata....mda....nu s-a schimbat nimic intre timp...imi iau pranzul...ma culc maxim o ora si jumatate, ma trezesc, ma asez la birou....stiam ca se vorbeste de linistea inaintea furtunii....cred ca la mine este invers....

2 comments:

STICKS said...

rabdare, rabdare si rabdare,perseverenta, perseverenta si perseverenta, la inceput e stresiune, apoi treci la sesiune ca in final sa devina pasiune..........satisfactie.......multumire......

aboutsybel said...

....daruire.....