Thursday, 3 December 2009

Dorinte

Pe vremuri luna decembrie era una plina de surprize, plina de bucurii...Mos Nicolae, Craciun, ziua lu' tata, sfarsitul unui an, miros de cozonaci, zapada scartaind sub ghete, globuri aurii, obraji imbujorati, fulgi de nea, un ceai de menta sau o ciocolata calda in oras cu prietenii, o carte buna la gura sobei....Pe vremuri, imi curatam frumos ghetele pentru Mos Nicolae si ma pregateam din timp sa invat o poezie pentru Mos Craciun. Mama tinea sa imi decoreze de fiecare data camera, chiar si daca era vorba doar de o lumanarica, un glob, un mosulet in miniatura....dar ceva, tot trebuia sa fie. Ca toti copiii, ma bucuram nespus cand primeam de Mos Nicolaie dulciuri, nuci si portocale si desigur si un bat, care era defapt simbolic. Tin minte ca in fiecare an, in perioada Craciunului rasfoiam aceeasi carte unde un ursulet si prietenii lui ma invatau poezii, cantece, ma invatau sa fac prajiturele, sa colorez, sa decupez si sa imi impodobesc bradul. De fiecare data cartea mi se parea un adevarat mister ce urma sa-l descopar, sa patrund in acel locas unde se impletesc culorile si veselia copilariei mele. De cele mai multe ori am pus si o scrisorica in geam pentru Mos Craciun. Cu scris mare si rotund imi asternam dorintele pe hartie. Si cat de exaltata eram cand vedeam a doua zi ca scrisoarea disparuse...Cel mai mult imi placea sa ma ghemuiesc pe canapea, rontaind cozonac cu mac si cu nuca si uitandu-ma la desenele animate si filmele ce ruleaza doar in perioada lunii decembrie, doar in perioada Craciunului. Bradul ma fascina! Ii vedeam parca acea aura pozitiva, iar misrosul acelor de brad ma gadilau placut pe la nari. De aceea o rugam pe mama sa ma lase sa dorm in camera cu bradul. Licuricii colorati imi vegheau somnul....Acuma, sunt departe de casa, iar camera a ramas nedecorata. Nici nu am realizat trecerea in luna decembrie. Acuma nu imi mai sterg ghetele si nici nu le mai pun in geam. Ziua de Mos Nicolaie va fi ca oricare alta zi din viata mea. Cartea cu ursulet a ramas intr-un sertar din trecut. Monotonia mi-a rapit culorile. Si daca i-as mai scrie lui Mos Craciun, sau daca as avea in mana lampa lui Aladin mi-as dori copilaria inapoi...mi-as dori sa rotesc acele ceasului cu ani in urma...mi-as dori zgomotul veseliei...Pe atunci nu eram prizonierul propriei minti...(poza)

3 comments:

STICKS said...

miros de cozonaci, luminite colorate, brad impodobit, cadouri si caldura de acasa....toate te asteapta ca odinioara.........

STICKS said...

daca ma uit bine.......cred ca l-am vazut pe Mos......(fugind spre Schneider....)

Gloria said...

@Sticks: Ha ha, te-am prins! Stiu cine esti! Nu ma pot opri din ras!