Thursday, 29 April 2010

In sir

Este de ajuns ca o singura piesa sa se incline putin intr-o parte, sa devina veriga cea slaba, sa fie cea care da primul ton...Tonul unei melodii? Sunetul unei simfonii? Nu. Sunetul primei piese de lemn pe masa, fosnetul primei carti de joc suflata de vant, caderea primei piese din echilibrul tau. Ajunge de multe ori, ca o singura miscare sa te intoarca 180 de grade si atunci sa trebuiasca sa o iei de la capat, sa cauti din nou drumul cel bun, drumul catre cunoscut. Este suficient sa fii impins de o mana mai puternica, fara a stii cum si de unde a aparut, pentru a te dezechilibra, pentru a-ti grabi pasii intr-o singura directie. Te uiti inapoi, si vezi un colos in spatele tau, ce se indreapta spre tine. Treptat, ca un nor de cenusa. O piesa cazuta, determina caderea celei din fata. Inapoi...nu se poate. La inceput, reusesti sa tii pasul cu aceasta "inclinare" inainte. Reusesti sa fii rotita ce se invarte in acest mecanism. Cu timpul insa, observi cum ramai in urma, cum cartile de joc trec pe langa si peste tine. Incerci sa te invarti si tu mai repede, sa le ridici pe cele deja aflate la pamant si sa ajungi in fata de tot pentru a opri acest impuls. In schimb, te impiedici si tu pe drum, aduni din stanga si din dreapta, alergi cu bratele pline, te impiedici din nou si tot ce-ai adunat sa imprastie in toate colturile. Si aduni din nou ce ai pierdut crezand ca poti recupera macar o particica. Si cand te intorci, vezi colosul, care s-a dublat si te inneci in norul de cenusa. Gafaind, transpirand si agitat te uiti la ceas. Parca si el a luat-o inainte. Te uiti afara pe fereastra si te intrebi unde a disparut liliacul parfumat din fata geamului, de ce a inceput sa ploua si unde s-a ascuns primavara. Sau a disparut? Te-a depasit si ea cumva? Traiesc intr-un joc de domino. Incerc sa imi adun piesele cazute, dar observ ca s-au dezechilibrat altele. Si tot alergand, am devenit si eu o piesa din joc, unde altele ma imping...si altele ma trag inainte....(poza)

No comments: