Thursday, 13 May 2010

"Nunta in cer"

Cand intri in odaie, esti intampinat de-o ordine ciudata. Sunt doua lucruri ce ies in evidenta. Pe masa, o vaza rosie este mereu incarcata cu trandafiri albi si in fiecare colt al camerei vezi turnulete de carti. Carti mari, mici, groase, subitiri, noi, vechi, roase la colturi. Le-a impartit pe teme, pe capitole, pe autori pentru ca asa-i place. Fiecare colt al camerei are povestea lui, te pierzi intr-o magie livreasca. Pe noptiera se odihneste un mar neterminat, iar covorul purpuriu imprastie unde de foc prin camera. In fata geamului un liliac incarcat parfumeaza atat aerul de afara cat si cel din camera. Este copacul ei preferat. Sunt florile carora le zambeste in fiecare dimineata cand deschide geamul si carora le spune noapte buna inainte de culcare. Liliacul este cel care o asculta cand este trista sau cand nu mai poate de dor. Aliona isi alese o noua carte din turnul lui Mircea Eliade, Nunta in cer. Simtea o fericire tainica la atingerea filelor ingalbenite si dure. In fundal, muzica de pian. Mozart. Placerea ei la fiecare lectura. La a zecea pagina gasise scrisoarea. Scrisoarea mult asteptata. Trecusera deja zile, saptamani, luni....sau trecusera deja ani? Aliona pierduse deja notiunea timpului. La plecare, o saruta pe frunte si-i spusese doar sa aiba rabdare si sa astepte scrisoarea. De atunci Aliona incepuse sa construiasca turnurile de carti. Parca ar fi vrut sa formeze un zid, sa se protejeze de lumea de afara, sa fie printesa ce-si asteapta printul intr-un castel. Si acuma, in sfarsit gasise scrisoarea. Cand lilacul va bate in geam.... Al tau vesnic L.Stia ca acesta este momentul mult asteptat. Deschise dulapul si-si scoase rochia de mireasa cumparata cu zile, saptamani, luni sau ani in urma? In ea, Aliona arata ca trandafirul alb din vaza. Parul si-l impodobise cu petalele lui. Cand sa-si puna voalul, liliacul deschise deja geamul. Stia ca nu mai are timp, ca trebuie sa se grabeasca. Cand lilacul va bate in geam...Servitoarea batuse deja de trei ori la usa, dar nu primi nici un raspuns. Aliona era asteptata jos la masa. Si mai ales acuma cand venisera musafiri importanti, printre care si tanarul locotenent, care urma s-o ceara de sotie. Servitoarea se incumeta totusi sa deschida usa. Odaia era goala. Turnurile de carti pazeau ca niste soldati intrarea. In fundal muzica lui Mozart. Pe jos, pe covorul purpuriu, un voal alb ca zapada. Geamul era larg deschis. Iar in copac, printre florile parfumate de liliac se ascundeau ici colo petale albe de trandafir...(poza)

1 comment:

STICKS said...

foarte subtil...................., imi creezi emotii,nu-mi plac deloc aluziile........si in ce scop?pt. ce?...era camera goala.....?