Sunday, 11 July 2010

Parfumul

Nu stia ce se intampla in ultima vreme cu el. Dar avea un sentiment ciudat. Dimineata, imediat dupa ce se trezeste, deschide geamul larg. Si de fiecare data vantul ii aduce un parfum delicat. Nu-l poate defini. Dar miroase a dulce, miroase a suav si a mister. Iar acest parfum il urmareste zi de zi, intra in camera lui in fiecare dimineata. Sau este invers? Zilnic isi pune intrebarea de unde vine acest parfum...il poarta soarele? Il imprastie luna in toiul noptii? Il aduc pasarile in zbor? Inainte de a pleca isi inchide fereastra in speranta ca mireasma va sta captiva in camera sa pana cand ajunge din nou acasa. Nu-si putea explica ce se intampla cu el. Oare viseaza? Oare asa miroase vara? A flori salbatice? Oare fiecare trecator simte ceea ce simte el? Avea de gand sa dezlege misterul. Dar cum? Mergea agale. Nu se grabea pentru ca nu vroia sa piarda acest parfum. Ajunse pe strada principala. Odata ce iesise din cartierul sau, parfumul devenise mai slab. Incepea sa se amestece cu mirosurile gazelor de esapament ale masinilor, cu mirosul langoseriei din colt, cu sudoarea oamenilor in zilele caniculare de vara. Incepea sa devina agitat. Respira puternic pentru a distinge din amalgamul acesta de mirosuri, prospetimea parfumului fara nume, dulceata lui fara purtator. Astepta nerabdator la semafor. Vroia sa traverseze cat mai repede strada zgomotoasa, plina de masini, de claxoanele soferilor nerabdatori, de puhoiul de lume pestrita ce se pregatea de asemenea sa traverseze. Vroia sa scape odata de mirosul uleios al langosului, de parfumul ieftin al cucoanei din colt, de tot ce seca parfumul destinat lui. In sfarsit verde. Oamenii se pun greoi in miscare. Bunicutele isi imping cu mainile tremurande carucioarele. Mamele trag de manecile copiilor pentru a nu ramane in urma, bancherii vorbesc in acelasi timp la celular despre cursul banilor, iar el....el incearca sa-si faca drum printre ei, sa ajunga cat mai repede pe partea cealalta si sa evadeze in parc. Dar printre amestecul de oameni, observa o tanara venind cu pasi grabiti din partea opusa a strazii, incercand si ea sa-si faca loc prin aglomeratie si sa traverseze cat mai repede strada. Era imbracata ca o lebada. Purta o rochie alba, lejera de vara. Ii observase corpul de portelan. Nu se potrivea deloc in acest peisaj. Avea sentimentul ca trebuie s-o apere, ca trebuie s-o scoata cat mai repede din inghesuiala. Intalnirea dintre ei doi durase doar pret de-un zambet. Dar in momentul cand au trecut unul pe langa celalalt si el ii atinse mana din greseala, simti deodata un miros dulce, un miros suav, un parfum plin de mister. Ii invadase dintr-o data toti porii, ii dezamortise toate simturile si un sentiment de fericire se agatase de inima lui. In zadar a incercat s-o prinda de mana. In zadar a incercat sa-si intoarca privirea sau s-o strige. Multimea il luase ca un val. Pietonii il trasera pe partea celalalta a strazii. Cand reusi totusi sa se rupa din acest lant se intoarse inspre strada. Cauta disperat cu privirea un trup imbracat in alb. Cauta disperat sa ii simta parumul in aer. Dar era prea tarziu. Fata se topise ca un fulg de nea, iar parfumul ei se evaporase in mirosul incarcat a orasului, a gazelor de esapament, a langoseriei din colt. Noi trecatori asteptau sa treaca strada. Cand ajunse seara tarziu acasa, camera avea un aer inchis, un aer imbacsit. Era prea buimac in urma celor intamplate. S-a culcat imediat in speranta ca noaptea va dura pret de-un zambet, iar la prima ora a diminetii, cand va deschide din nou geamul larg, parfumul misterios ii va invada din nou camera. Pleoapele ii devenisera tot mai grele, somnul il prindea usor de maneca....zambea....insa fara a stii ca nu-i va mai simti niciodata parfumul dulce, suav...parfumul de mister...(poza)

No comments: