Tuesday, 13 July 2010

Sibiu

Astazi mi s-a facut un dor nespus...un dor nespus de casa...Dar nu de casa din Timisoara, ci de casa din Sibiu, orasul minunat in care m-am nascut. Chiar daca nu am ajuns sa locuiesc prea mult acolo, imi aduc cu drag aminte de zilele cand ii vizitam pe bunici, cand ne asteptau amandoi cu bratele deschise si cand inca de pe casa scarilor primeam sute de imbratisari. Imi aduc cu drag aminte de plimbarile cu bunica in parc, tinandu-ne de mana si oprindu-ne din loc in loc pentru ca eu descopeream cate ceva nou. Tot in Sibiu am cele mai frumoase amintiri cu verisoarele mele din Bucuresti cand dadeam parintilor si bunicilor concerte, cand pregateam spectacole de Craciun sau cand mergeam vara la Ocna Sibiului. Si acuma imi aduc aminte de ciorba delicioasa de legume de la Ocna ce ne-a cumparat-o bunicu in timp ce bunica ne astepta cu masa pusa acasa. Dar n-am spus nimic, am fost copii cuminti si ne-am chinuit sa mancam in doua ture. Sau drumurile pana sus la Paltinis, primele mele ore de schi la varsta de trei ani sau peripetiile cu doi prieteni foarte dragi mie in perioada adolescentina. Imi aduc aminte ca acolo mi-a dat bunica intr-un mod destul de sever de inteles cum sa nu mai raspund cu ce ci cu poftim cand eram strigata de la joaca. Stiu ca Stefo imi era foarte drag. Il vedeam ca fiind fratele meu mai mare, cel care ma apara si are grija de un prichindel de 6 ani. Cand am cazut, m-am julit foarte superficial la picioar, dar am fost adusa acasa ca o regina, in brate. La bicicleta lui mi-am agatat pantalonii mei preferati si singura solutie de a scapa din lant era foarfeca. Asa am invatat sa nu mai ies la joaca cu hainele bune. Lui Nenea Puiu ii era foarte drag de noi, cand veneam noi nepotii la bunici. Si acuma ma imbratiseaza cu acelasi drag. Doamna Bombonica, vecina din colt, ma facea mereu sa ma gandesc la dulciuri, la o acadea...Cu parul ei roscat, ce-l are si acuma, trebuia sa ma gandesc la o bomboana cu aroma de fructe. Sunt multe amintiri frumoase ce ma leaga de acel loc. Chiar daca sunt marunte. Sibiul, este orasul in care mi-as fi putut inchipui sa locuiesc, este un oras pe care il voi vizita de fiecare data cu cel mai mare drag. Este o unda puternica, o unda sufleteasca ce mai leaga si mai mult de acel oras. Este bunicul meu care s-a hotarat sa ramana acolo. Este bunica careia stiu ca-i face o mare fericire sa o ducem la Sibiu, este mama care a copilarit acolo, este tata care a lucrat inainte de rezidentiat pe langa Sibiu...si sunt eu...sunt eu, care astept din nou cu nerabdare sa ma duc acasa...

No comments: