Friday, 9 July 2010

Strainii

L-a vazut intr-o dimineata de vineri. De cand a intrat pe usa, o lumina misterioasa venea din ochii lui. Aducea o anumita seninatate cu el si un aer usor de prospetime. Asa cum te improspateaza aerul de dupa o furtuna. S-a asezat cu spatele la ea. Dupa aceea, l-a mai vazut peste doua zile la practica. O aveau in aceeasi grupa, doar ca lucrau la mese diferite. Era prea ocupata ca sa se ma gandeasca la prezenta lui. Defapt il uitase deja...Peste doua saptamani a intrat din nou cu aceeasi seninatate ascunsa pe usa. Ea si-a ridicat din nou privirea si s-a intrebat ce o face sa il priveasca? Ce o face, spre deosebire de ceilalti sa-i capteze usor atentia? Raspunsul nu-l gasise in acea zi...si nici nu va avea sa-l gaseasca vreodata. Peste doua zile, s-au intalnit din nou la practica. De data aceasta au lucrat spate in spate. Nu si-au vorbit foarte mult. Ceilalti au acoperit cu vocile si rasetele lor intrebarile si secretul ce plutea printre ei. In pauza, s-au dus cu totii sa-si cumpere inghetata. Atunci, amandoi au aflat numele celuilalt. In mintea ei, aceeasi intrebare: cine este el defapt? Dupa practica s-au intalnit in statia de metrou. Destinului ii place cateodata sa se joace intr-un mod atat hazliu cat si sadic cu sufletele oamenilor. Tinerii au inceput sa vorbeasca si sa intrebe unul de celalalt. Aflasera ca sunt vecini. Strada ei se afla perpedicular pe strada sa. Intre ei, un copac inalt. Sunt vecini de 10 luni. N-au stiut niciodata unul de celalalt, nu s-au intalnit niciodata in metrou si s-au cunoscut pentru prima oara la practica. Unele descoperiri intaresc defapt si mai mult unele mistere. Asa s-a intamplat si in aceasta poveste. El va intra si data viitoare pe usa, purtand roua diminetii pe chip, iar ea isi va ridica din nou privirea. El se va aseza ca de obicei in fata ei. Se vor vedea la practica, dar nu se stie daca vor mai lucra unul langa celalalt. Ea va ramane cu aceeasi dorinta in suflet, de a-i afla secretul, iar el va ramane cu acelasi zambet copilaresc pe buze. Pana intr-o zi, cand el nu va mai intra pe usa, cand ea nu isi va mai ridica privirea si cand nici nu se vor mai intalni la practica. Pana intr-o zi cand intre ei, va ramane doar o strada perpendiculara, un copac si intrebarile ei. Cu timpul strada va deveni tot mai lunga, copacul isi va schimba frunzele in functie de anotimp, iar gandurile si emotiile ei vor seca in final in uitare...Iar ei....ei vor uita ca doi straini au ajuns candva sa se cunoasca...(poza)

No comments: