Saturday, 7 August 2010

O altfel de lume

Stai intins pe spate si porti doar un halat. Incaperea miroase a spirt si a iod, amestecat cu mirosul tau de frica, cu bataile inimii care urmeaza sa-ti sparga pieptul. Cand stai intins, parca ai fi crucificat. Stiu, multi mi-ar spune ca exagerez, ca dramatizez fiecare situatie, ca prea o duc la extrema. Dar nu ma intereseaza. Descriu ceea ce simt, ceea ce am vazut eu din exterior si incerc sa patrund in mintea pactientului. N-as avea voie. Nu se cade sa ii fur si ultimul strop de intimitate, inainte ca acel om, cu halat albastru, manusi sterile, ochelari speciali si masca, numit doctor, ii va taia sternul in doua si ii va pune mana pe inima. N-as avea voie, dar totusi o fac. Si in loc sa ti se bata cuie in mana, esti impuns de mai multe ori cu ace. Si stiu ca este inspre binele pacientului....si totusi. Totusi nu pot sa nu ma intreb ce gandeste el sau ea in acel moment. Oare ma voi mai trezi? Oare va fi totul bine? Stii doar ca stai intins pe pat si ca in jurul tau oameni necunoscuti in costume albe sau verzi roiesc agitati in jurul tau, vorbesc o limba pe care tu n-o intelegi. Cauti cu privirea un chip care sa-ti spuna ca totul va fi bine, ca nu trebuie sa-ti fie frica. Dar de multe ori il cauti in zadar...Incet, incepi sa nu mai auzi si sa nu mai stii unde te afli. Ti se pune masca pe fata, iar anestezicul iti prinde corpul si sufletul in lant. Din cand in cand ma uit la capul pacientului. Stiu ca doarme, stiu ca nu simte nimic, ca nu ne poate auzi. Dar ma intreb din nou, in mod naiv, oare tu visezi ceva? Oare calatoresti spre locul preferat tie, inconjurat de oamenii dragi, de oamenii pe care ii iubesti? Ce-i in mintea ta acuma, in timp ce ti s-a taiat sternul in doua, in timp ce niste oameni calificati, talentati si totusi straini tie, iti umbla cu degetele pe inima, taie si cos la ea, incearca sa-ti panseze rana, sa-ti repare sufletul...? Vei fi mai bun, sau mai rau dupa aceea? Stiu, sunt cugetari aberante, sunt abstracte, departe de ceea ce se intampla cu adevarat in timpul operatiei. Dar sa stii ca ti-am atins si eu sufletul....sper ca nu te-am deranjat prea tare...imi vei povesti si mie ce-ai visat....?

2 comments:

bogdan said...

Nu vreau sa par superficial, pentru ca poate nu este cel mai bun comentariu la un text atat de serios, dar cred ca pana la momentul operatiei mai exista un moment delicat, cel al clismei. :)
Serios acum, cred ca asta ar fi primul de care m-as ingrozi.
Boghi

Gloria said...

@bogdan: O da, uite la asta nu m-am gandit pana acuma...n-am fost martora la un astfel de eveniment (poate e mai bine asa). Hmmm, defapt, cred ca apar mai multe interventii neplacute inainte de operatie. Ma rog, in final...e nasol sa ajungi asa departe.