Wednesday, 6 October 2010

Alb-negru

De un an colectionez vederi alb-negru. Defapt, mi-au placut dintotdeauna astfel de imagini, poze, postere. Chiar si atunci cand fotografiez, imi place sa schimb aspectul pozei, sa o fac alb-negru. Mi se par niste elegante, pline de mister...Le lipesc pe dulap. Aproape ca l-am umplut. Cand nu mai am loc, trec la pereti. Le cumpar cand ma plimb prin oras, cand intru intr-un anticariat sau pur si simplu cand o vedere mai deosebita imi distrage atentia, ma face sa ma opresc in fata suportului "alb-negru" si sa zambesc, sau sa cad pe ganduri, sau sa imi pun fel si fel de intrebari. Atunci o cumpar si o lipesc pe dulap. Pe partea dreapta, doar cele in pozitie verticala, pe partea stanga, doar cele in pozitie orizontala. Intr-o zi am stat ceva mai mult timp pe scaun cu fata orientata spre dulap, uitandu-ma la vederile alb-negru. Altii si-ar decora camera in sute de culori, altii ar prefera ceva mai sobru, unii mobila rustica, altii sunt modernismul in persoana, altii isi lipesc fluturasi pe perete, iar unii ii mazgalesc cu grafiti...Si tot asa...Atunci mi-am dat seama, ca incaperea in care te afli, in care locuiesti si in care dormi te caracterizeaza pe tine. Felul in care o decorezi, felul in care ai grija de ea, felul in care faci curat sau dezordine spune fara sa vrei ceva despre tine, dezvaluie o latura de-a ta, pe care nu multi ajung sa o cunoasca. O cunosc doar cei care te viziteaza mai des, cei care deja stiu ce lipesti tu pe pereti...Ajung la concluzia ca viata mea este asemenea pozelor de pe dulap....in alb si negru, in yin si yang. Nu tin minte sa ma fi aflat vreodata undeva la mijloc. A fost fie printre primii, fie printre ultimii. Am ras cu pofta sau am plans in hohote. Am dorit sa ma ascund sub plapuma, fara a ma mai trezi vreodata sau sa dansez afara desculta in ploaie. Mi-am dorit ca masina sa nu se mai opreasca si sa conduc mereu sau sa raman in loc. Am vrut sa pot apasa pe un buton si sa impietrim cu totii pentru cateva clipe sau sa apas pe alt buton si sa pot derula viata cu viteza maxima inainte sau inapoi. Am simtit ca plutesc deasupra norilor si-am simtit cum ma afund in nisip. Am urcat sau am coborat. M-am inaltat sau m-am injosit. Si niciodata nu m-am balansat cu adevarat. Sau daca da, atunci pentru foarte scurt timp. Prea scurt ca sa fie important, sau ca sa insemne ceva. Si-atunci mi-am dat seama de ce imi plac mie asa de mult imaginile alb-negru. Nu doar ca dau o nota de eleganta, nu doar ca arata bine lipite pe dulapul meu, ci pentru ca de fiecare data colectionez parca ceva din mine. Pasesc intr-un film alb-negru si cu fiecare poza lipita pe dulap, adaug cate o piesa lipsa din puzzle-u meu...Tu ti-ai gasit toate piesele?

No comments: