Monday, 18 October 2010

Discutie

Dupa pranz am iesit putin la plimbare. Defapt nu era chiar o plimbare, deoarece stiam unde trebuie sa ma duc si ce trebuie sa fac. Oricum ar fi, m-am bucurat de aerul proaspat de toamna, chiar daca simteam cum imi ingheata usor nasul. In fata facultatii (deoarece locuiesc la 15 minute de facultatea orasului) m-am adancit printre tarabele de carti vechi, am inceput sa scormonesc prin gramezi si sa caut ceva interesant. Vanzatorii ofereau o gama variata de carti, de la teme legate de economie pana la cele mai interesante romane, de la reviste pentru gradinarit pana la carti de bucate. Puteam sa simt varsta acestor carti, puteam sa le miros trecutul si la rasfoirea paginilor puteam sa le inteleg istoria. Tocmai ma gandeam ce carte sa aleg cand deodata, o doamna asiatica, sparse balonul livresc in care pluteam si ma intreba daca sunt studenta aici la facultate. Dupa o milisecunda de blocaj, i-am raspuns ca da, doar ca eu am altundeva toate cursurile, deoarece studiez medicina. Atunci, doamna mi-a povestit, intr-o germana nu prea curata, dar totusi usor de inteles, ca nora ei este medic radiolog aici in Frankfurt. Ascultand-o ma intrebam defapt ce vrea de la mine, daca o pot ajuta cumva cu ceva. La inceput am crezut ca este in cautarea unei cladiri anume, sau ca vrea sa o indrum la vreun centru de informatii. Nimic. Ma intreba daca mai am timp si pentru mine, daca mai am timp sa fac si altceva. I-am raspuns scurt si sincer ca nu...Eu am oftat indelung, iar ea m-a privit cu o oarecare intelegere. Apoi, m-a intrebat daca citesc Biblia. Am ramas din nou putin blocata si n-am stiut ce sa-i raspund pe moment. Cine e femeia asta? Face parte dintr-o secta? Vrea sa ma convinga sa ma convertesc la o anumita religie? Instinctiv am strans mai bine de poseta. Tipic. Ma gandeam ca in timp ce ea imi distrage atentia, altcineva, poate un alt asiatic imi fura portofelul din geanta. Cum am ajuns la astfel de filme politiste nu ma intrebati. I-am raspuns ca nu, nu citesc Biblia. Ea mi-a spus ca asta nu e bine, ca nici ea, studenta fiind, nu credea in Dumnezeu. Atunci am corectat-o repede, ca eu cred in Dumnezeu, ca ma rog in fiecare seara si duminica cu familia la masa de pranz, doar ca nu ma duc la biserica si nu citesc Biblia. Mi-a spus ca ar trebui totusi sa incerc, pentru ca acolo este adevaraul. I-am dat dreptate, doar ca eu nu ma simt pregatita sa citesc Biblia. Si totusi m-a incurajat sa incerc. Ma gandeam ca acuma urmeaza sa scoata Biblia din geanta. Dar nu. Ea mi-a zambit mai departe, eu la fel, indepartandu-ma un mic pas mai la dreapta si prefacandu-ma foarte ocupata cu scormonitul prin carti. Mi-a urat o zi frumoasa si-a plecat. S-a indrepatat agale spre statia de metrou. Am ramas nemiscata urmarind-o cum pleaca, fara sa fi avut vreo intentie rea. Si-atunci mi-a parut rau ca nu am stat mai mult de vorba cu ea. Mi-a fost chiar rusine de ce-am gandit, ca ea fiind un raufacator. Si ce prostie am spus...sa nu fii pregatit sa citesti Biblia. Nu esti pregatit atunci cand nu stii inca sa citesti. Dar in rest, nu cred ca exista un moment anume pentru a o citi. Mi-am cumparat doua carti: Quo Vadis de Heinrich Sienkiewicz si Banuiala de Friedrich Dürrenmatt. Din strada principala pe care ma duc acasa, o alta strada, mai ingusta o ia la dreapta. La capatul ei se afla o biserica alba. Am vazut-o de multe ori si m-am gandit cateodata sa o vizitez. N-am facut-o niciodata pana acuma. Cred ca data viitoare, in drum spre casa, am sa cotesc si eu la dreapta...

2 comments:

Hellene, tomata cu scufiţă said...

Uneori, mersul la biserica ii face bine sufletului. Sa se roage acolo unde oamenii spun ca e casa lui Dumnezeu. Nici mie nu-mi place la slujbe, da' din cand in cand mai intru sa aprind o lumanare.

Gloria said...

@Hellene: Da...cred ca ii face bine sufletului, cum spui si tu, din cand in cand sa aprinzi o lumanare si sa te gandesti la cei dragi.