Saturday, 6 August 2011

Ploaia

Ce poate fi mai frumos, decat o ploaie racoritoare intr-o zi caniculara de august. Simteam ca nu pot respira, simteam o presiune puternica in piept. Afara, aer sufocant si nori grei, incarcati cu apa. Stiam ce urma. Defapt asteptam momentul cu mare nerabdare, deoarece lipsa aerului proaspat imi luase toata energia. Am iesit din casa sa imi cumpar fructe si apa. N-am luat umbrela cu mine, cu toate ca eram convinsa ca norii urmau de la o secunda la alta sa pocneasca....Cand am iesit din magazin, incarcata cu un bax de apa plata, incepuse deja sa ploua, iar cerul s-a intunecat si mai mult. Toata lumea s-a oprit din mers si si-a cautat un loc uscat de refugiu, unii intr-o cafenea, altii in magazin. Eu....eu am luat baxul de apa in brate si cu pasi mici dar repezi m-am indreptat spre casa. Simteam pe pielea mea fierbinte stropii grei de ploaie. Apa imi curgea siroaie pe frunte, pe piept, pe tot corpul. Nu mai simteam nimic, nici ca aveam haine, nici ca purtam pantofi. Doar ploaia, care ma racorea, care incerca sa patrunda peste tot in corpul meu. Lumea ma privea mirata. Eram singura care nu m-am oprit. Nu-mi pasa. Savuram pe deplin apa ce ma readuse la viata, apa ce mi-a dat din nou aer sa respir. Presiunea din piept disparuse. Cu zambetul de buze si uda din cap pana-n picioare de parca as fi sarit intr-un bazin cu apa, am ajuns intr-un sfarsit in fata caminului unde am mai zabovit cateva secunde...

1 comment:

Vania said...

Nu poate fi nimic mai frumos, da' nu mai vine!...