Saturday, 28 December 2013

Lectia



Este primul an in care m-am bucurat nespus de mult sa vin acasa de Craciun, sa simt mirosul cozonacilor si al sarmalelor, sa aud glasul colindatorilor pe strazi, iar eu sa ma cuibaresc in patul meu din copilarie cu o lectura buna si un ceai verde cu iasomie. Sa ne intelegem, m-am bucurat si in anii precedenti sa vin acasa de Craciun. Dar pe atunci asociam Craciunul cu un mare stres unde lumea se scoala in final de la masa nu doar satula pana peste cap din cauza sarmalelor ci si infuriata si suparata. Din care motive? Nimicuri. Ei bine, anul acesta am plecat cu un alt gand, poate ca de data aceasta un gand mai limpede, mai linistit. Si tot Craciunul acesta am invatat sa framant aluatul de cozonac (un adevarat sport de performanta), am ascultat cu nesat povestile bunicelor mele din trecut, de la copilaria lor pana la intalnirea cu bunicul si primul sarut, de la micile peripetii de-ale tineretii pana la spaima si frica din vremea comunismului. Ne-am uitat la poze vechi si am aflat de ce ma cheama Gloria, respectiv de ce acest nume il avem in familie (dar asta este o alta poveste). Da, am invatat multe lucruri marunte, lucruri care m-au indemnat sa invat mai mult. Am intalnit oameni foarte dragi mie, oameni care m-au motivat in mod indirect sa nu ma opresc. Te intrebi acuma din ce anume sa nu ma opresc. Ei bine, nu am un raspuns exact, nu am o solutie concreta. Stiu doar ca nu trebuie sa te opresti. Ci sa inaintezi, sa scoti capul dintre umeri, sa stai drept si sa te inalti...tot mai departe, tot mai mult, tot mai sus....ca si o pasare calatoare, intr-o noua expeditie...

No comments: