Saturday, 6 December 2014

Despre fericire



"Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționează. Șarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitația noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos. " (Andrei Pleșu - Despre frumusețea uitată a vieții)

Recitind acest pasaj, mi-am dat seama că a alerga nebunește după fericire nu îți oferă nimic altceva decât un mare labirint, unde te pierzi si te scufunzi tot mai adânc. Fericirea nu se află la un capăt de drum si nici la următoarea stație de metrou. Fericirea nu este un obiect pe care îl cauți, îl gasești si îl cumperi.  Fericirea nu stă in loc si nici nu o gasești înscrisă în vreo hartă a lumii. Și cu cât m-am concentrat mai mult asupra ei, încercând să ii dezvălui fiecare mișcare, chipul ei si modul de a o deține, cu atât m-am îndepărtat mai mult de ea. Căci fericirea este foarte sprintenă, pâna să te dumirești unde te afli, ți-a si alunecat printre degete, a trecut pe lângă tine ca și o adiere de vânt. Și fără sa iți dai seama, te trezești intr-un cerc oarecum vicios, te invârti defapt in jurul tău si devii tot mai supărat ca nu găsești ceea ce cauți cu atâta disperare. Asa că hai să nu mai alergăm. Hai să ne oprim, si să ne acordam un "cât de mic răgaz". Si atunci iti vei da seama că fericirea o poti tine chiar si de mâna, o poti gusta cu poftă dimineața la micul dejun, o intâlnești la plimbarea ta prin parc, o auzi cum iți cântă tot felul de melodii, o vezi dansând, ba chiar te invita ea la dans. Fericirea poate să iți vorbească vrute si nevrute sau să tacă, sa fie liniștită, poate chiar puțin melancolică. Nu te panica, este dreptul ei. Defapt, dacă te-ai opri din această fugă nebună, si tu, si eu, ai reusi poate sa observi, că este mereu cu tine. Așteaptă foarte răbdătoare ca tu sa ieși din acest "sos toxic" și să inveți să trăiești. Da, da. Poate nu mă crezi, dar fericirea stă chiar si acuma langa tine, sprijinindu-se sfioasă de umărul tău. Ai incercat măcar să-i zambești?




No comments: