Saturday, 21 March 2015

Tic-tac

M-am trezit plangand....sau mai bine spus, plansul m-a trezit. Stiu ca inca visam, deoarece imi aduc aminte de mine in vis. Imi aduc aminte cum intru intr-o incapere plina deja de lume. Cine erau oamenii aceia... nu stiu. Stiu doar, ca eram foarte obosita si ca vroiam doar sa ma odihnesc putin, sa caut un loc doar al meu. Erau multe paturi in acea incapere, dar din pacate toate ocupate. Am auzit deodata o voce, care imi spunea sa plec, imi spunea ca nu am voie sa stau aici, imi spunea ca pentru mine nu mai este loc. Iar eu eram asa de obosita incat am inceput sa plang, picioarele au inceput sa tremure, am inchis ochii si.....si am tresarit la ora 7 dimineata....Da, m-am trezit plangand....Este un sentiment neplacut, te simti trist si obosit si nu stii de ce. Ziua nici nu incepuse, perna umeda de sub obrajii tai nu te mai imbie la somn. Inima iti bate mai tare, dar nu pentru ca este dornica sa inceapa o noua zi, ci pentru ca este speriata, pentru ca nu stie in ce ritm si in ce directie sa bata....Inchipuie-ti ca esti o barca pe apa, o barca cu motor....odata pornit, trebuie sa pornesti si sa iti duci pasagerii cu tine....Unde...asta nu te mai intreaba nimeni. Tu trebuie doar sa inoti, sa-i duci la mal, sa-i duci departe, peste mari si oceane. Asa si cu inima speriata....asa si cu gandurile trezite brusc din somn, scuturate brutal de dimineata....Stiam ca nu aveam sa readorm, asa ca m-am sculat din pat, mi-am sters lacrimile, am rasuflat adanc si am hotarat sa uit....sa uit de ce plangeam....Oricum nu avea nici un sens...M-am sculat si mi-am urmat ritualul din fiecare dimineata: am deschis geamul larg sa intre aerul proaspat de primavara, mi-am aranjat patul si am dat drumul la muzica. O melodie vesela, energizanta mi-a pus sangele in miscare, m-a prins de maini si m-a luat la dans. Am inceput sa dansez, sa ma misc, sa cant si sa zambesc....

Sufletul uman sufera de multe ori mult prea mult....uneori inconstient, adanc si ascuns....iar alteori, fara sa iti dai seama. Da, tu cel care iti porti sufletul cu tine, zi de zi, noapte de noapte....din vis in alt vis. Si in acelasi timp, el, sufletul, se adapteaza, se adapteaza mai repede decat ai crede. Se muleaza la ceea ce ii oferi, la ceea ce poate prinde. Cateodata se tine foarte strans de tine, te macina, te sufoca, nu te lasa sa respiri....si alteori, zboara, pleaca de langa tine, lasandu-te rece si indiferent. Singur? Nu, singur nu ramai niciodata. Se intoarce mereu la tine, da sufletul tau, tic-tac, inima ta bate. Bate mereu, chiar daca este de atatea ori dezorientata si nu stie incontro. Tic-tac, tic-tac, in pasi mici sau in salturi indraznete, cu un zambet curajos pe buze sau cu o privire infricosata...tic-tac, tic-tac, asa se adapteaza omul, asa bate inima, asa se adapteaza si sufletul tau....se trezeste plangand si pierdut din vis, singur, in mijlocul unei incaperi goale, ocupata doar...doar de tine....ca mai apoi, sufletul sa inceapa sa danseze, sa-ti electrizeze corpul cu mici impulsuri de energie si sa te readuca la viata....



No comments: