Sunday, 24 May 2015

Marea



Nu-mi pot aduce aminte cand m-am indragostit de mare, dar oricand ar fi fost acel moment, marea a ramas pentru mine acea iubire ce-o porti cu tine in suflet, ani la rand. N-am crescut langa ea, dar am crescut cu ea. In fiecare an, cat inca eram copil, mergeam cu parintii la mare, ma aruncam neinfricata in valurile spumoase, ma zbateam si ma scufundam, cautam scoici si pietre pretioase, faceam castele din nisip sau ma uitam doar in zare si ascultam.....Da, ascultam ce avea marea sa-mi spuna. Pe atunci nu stiam....nu stiam ca imi va ramane vesnic intiparita in minte si in suflet....
Anii au trecut, iar marea am vazut-o tot mai rar. Simteam cum in fiecare an, in care nu mai reuseam sa imi scufund picioarele in nisipul umed de la mal, lipseste ceva din mine. Simteam un dor aparte, un suspin mahnit isi cauta drumul inspre libertate....Sa simt din nou apa sarata odihnidu-se pe buzele mele si pe pielea incalzita de razele soarelui, sa imi las urmele pasilor in nisip, sa plutesc si eu ca o alga in apa si sa ma las leganata de valuri. Sa simt briza marii sarutandu-mi obrajii si melodiile pescarusilor. Sa cuprind cu privirea largul marii si sa simt cum fiecare val de spuma, ce se sparge la picioarele mele, readuce acel flux al vietii in mine, care ma face sa tresar....sa tresar de fericire...

Am ajuns din nou la mare, ba chiar mai mult, ma aflam in fata marelui Atlantic. Stateam acolo sus pe stanca si priveam de departe aceasta imparatie. Si atunci am stiut. Am stiut ca am fost mereu indragostita si ca intr-o zi, poate peste cativa ani, voi pleca....voi pleca acolo unde fericirea o gasesti ascunsa intr-un strop de apa sau odihnidu-se intr-o scoica alba din nisip....

No comments: